București, 26 august – Patru din zece angajaţi nu sunt deloc motivaţi şi implicaţi în activităţile pe care le fac la serviciu, iar numărul celor care doresc să îşi părăsească actualul angajator este în creştere.
Principala explicație este dată de scăderea salariilor, avînd în vedere criza și restructurările ce au afectat sectorul privat la capitolul salarii și bonusuri.
Mai grav este că a scăzut gradul de motivare a angajaților, ceea ce duce la o scădere a eficienței acestora.
Datele vin dintr-un studiu internaţional, publicat de Business Magazin, dar oare cum se traduce stabilitatea în creştere a angajaţilor români din ultimii ani?
Dacă în trecut se zicea că banii nu sunt chiar atât de importanţi pentru retenţia angajaţilor, anii de criză au adus din nou pe podium salariul în topul factorilor care ajută la creşterea aşa-numitului „engagement” din organizaţii. Astfel, potrivit unui studiu realizat de brokerul de asigurări Aon Hewitt, pachetul salarial a urcat pe locul 3 în 2012 (faţă de locul 6 în 2011) în clasamentul celor mai importanţi factori care stimulează creşterea implicării angajaţilor. Oportunităţile de carieră şi reputaţia companiei ocupă primele două poziţii în acest top.
„Recesiunea economică din ultimii ani a indus efecte directe nefavorabile şi asupra angajaţilor. Practicile devenite comune în contextul crizei – îngheţarea salariilor, reducerea beneficiilor, restructurările urmate de concedieri masive – sunt măsuri ce rezidă încă în mintea angajaţilor. Creşterea şi menţinerea la cote ridicate a ratei şomajului, în special în rândul tinerilor, aduc personalului un plus de stres şi de incertitudine, reducând nivelul său de implicare şi îngreunând procesul de dezvoltare a unui ataşament consistent faţă de compania angajatoare„, este de părere Marius Iancu, corporate clients director al subsidiarei locale a Aon Hewitt.
Cuvântul „engagement„”nu are o traducere exactă în limba română, astfel că autorii studiului definesc acest concept drept o stare de implicare emoţională şi intelectuală a angajatului faţă de companie, care are ca rezultat final o creştere a performanţei angajatului.
Deşi patru dintre zece angajaţi intervievaţi la nivel mondial sunt de-a dreptul demotivaţi la serviciu, studiul Aon Hewitt arată totuşi că nivelul de engagement al angajaţilor este în creştere cu 2% faţă de anul 2011. De altfel, 60% dintre angajaţi erau „engaged” şi în 2009, atunci când criza încă nu se resimţea în majoritatea organizaţiilor. Au luat angajatorii măsuri de creştere a nivelului de implicare a angajaţilor în companiii sau această creştere este o consecinţă a reticenţei angajaţilor de a face schimbări drastice în perioade economice incerte?
„Fără îndoială, condiţiile socio-economice din ultimii ani au generat mai multă prudenţă atât în rândul angajatorilor, cât şi în cel al angajaţilor. Constrângerile de ordin financiar cu care se confruntă companiile româneşti (concretizate inclusiv prin reducerea volumului de recrutări) au generat, pentru angajaţi, reducerea semnificativă a oportunităţilor pe piaţa muncii. Din acest motiv, într-adevăr, se poate afirma că ultimii ani s-au caracterizat printr-o stabilitate mai mare a angajaţilor la actualele locuri de muncă„, explică Nicoleta Dumitru, manager al diviziei Servicii de Consultanţă în Resurse Umane din cadrul firmei de audit şi consultanţă fiscală PwC România.
De altfel, rezultatele studiului Saratoga realizat de PwC (care analizează indicatori de eficienţă a capitalului uman) arată că fluctuaţia de personal generată de plecările voluntare ale angajaţilor (prin demisii) este de 10,9% pentru anul 2012. Acelaşi studiu derulat de PwC în anul 2008 relevă o rată a demisiilor mult mai ridicată, de 18,3%.
„Cu toate acestea, faptul că angajaţii preferă să rămână în companiile pentru care lucrează nu înseamnă neapărat că aceştia sunt mai implicaţi sau mai loiali. Pe lângă măsurile concrete pe care companiile le pot lua în această direcţie, psihologic vorbind, angajamentul are şi o puternică dimensiune intrinsecă. Fără îndoială, factorii externi pot susţine angajamentul, însă nu atunci când aceştia sunt de natură coercitivă, limitativă”, a mai spus Nicoleta Dumitru de la PwC.